Cum se alege leziunea potrivită pentru biopsie când există mai multe formațiuni

Pe scurt: Când există mai multe formațiuni, ținta biopsiei se alege în funcție de informația necesară diagnosticului, de posibilitatea obținerii unei probe utile și de riscurile recoltării. Leziunea cea mai mare nu este automat cea mai potrivită. Medicul analizează imaginile, accesul până la leziune și tipul de probă necesar. Alegerea se face pentru cazul concret, împreună cu echipa medicală, fără ca fiecare formațiune să necesite automat o biopsie.

Cuprins

1. Ce trebuie să lămurească biopsia?

2. De ce nu se alege întotdeauna formațiunea cea mai mare?

3. Ce contează pentru un acces cât mai sigur?

4. Cum se alege între ghidajul ecografic și CT?

5. Ce înseamnă o probă utilă pentru diagnostic și tratament?

6. Ce poți întreba înaintea procedurii?

1. Ce trebuie să lămurească biopsia?

Primul pas este stabilirea întrebării la care trebuie să răspundă analiza probei. Poate fi vorba despre natura unei formațiuni, despre tipul unei tumori sau despre o modificare apărută la un pacient care are deja un diagnostic.

Biopsia presupune recoltarea de material care este examinat de medicul anatomopatolog. Acesta analizează celulele și țesutul pentru a contribui la stabilirea diagnosticului. Recomandarea de biopsie nu înseamnă automat cancer; procedura poate fi folosită și pentru investigarea altor afecțiuni. [sursa: Ce este biopsia și ce tipuri există? Află cât durează rezultatul, Regina Maria, 2026]

Când pe CT sau RMN apar mai multe formațiuni, întrebarea pacientului este firească: „Din care se va recolta?”. Pentru a înțelege răspunsul, merită clarificat mai întâi ce informație îi lipsește echipei medicale și cum ar putea influența rezultatul următorul pas.

2. De ce nu se alege întotdeauna formațiunea cea mai mare?

Dimensiunea este un criteriu, dar nu decide singură ținta biopsiei. Medicul compară utilitatea recoltării din fiecare zonă cu dificultatea și riscurile accesului. O formațiune voluminoasă poate fi mai greu de abordat decât o altă leziune care răspunde aceleiași întrebări medicale.

Contează și zona din interiorul leziunii. Unele formațiuni au componente diferite, inclusiv porțiuni de necroză, adică țesut în care celulele au murit. Pentru caracterizarea unei tumori, medicul caută o zonă care poate furniza material reprezentativ, nu doar un punct în care acul poate ajunge.

Alegerea presupune corelarea imaginilor cu scopul biopsiei, tipul de material necesar și riscurile procedurii. De aceea, selectarea țintei și planificarea traseului fac parte din evaluarea de dinaintea recoltării. [sursa: CIRSE Guidelines on Percutaneous Needle Biopsy (PNB), Cardiovascular and Interventional Radiology, 2017]

Exemplu din practica mea

În practică, aleg uneori o leziune mai mică pentru că poate răspunde mai bine întrebării medicale. De exemplu, la un pacient cunoscut cu metastaze pulmonare, poate apărea un nodul nou al cărui aspect ridică suspiciunea unei tumori pulmonare distincte.

În această situație, clarificarea naturii nodulului nou poate conta mai mult decât recoltarea dintr-o metastază mai mare, deja cunoscută. Dacă există un PET-CT, o zonă cu activitate metabolică mai intensă poate orienta alegerea, fără să fie singurul criteriu.

Contează și accesul: o leziune mai mică poate permite un traseu cu riscuri mai reduse. În plus, planul trebuie adaptat pacientului. Nu toți pacienții pot sta pe burtă sau cu brațele ridicate, mai ales dacă au dureri ori dificultăți de mobilitate.

Alegerea țintei ține cont, așadar, atât de imaginile medicale, cât și de poziția pe care pacientul o poate menține în timpul procedurii.

3. Ce contează pentru un acces cât mai sigur?

Medicul analizează atât leziunea, cât și drumul până la ea: ce structuri se află în apropiere, cum poate fi poziționat pacientul și ce traseu permite efectuarea procedurii în condiții potrivite.

Planificarea ține cont și de starea generală, de analizele relevante și de tratamentele urmate. Medicamentele care influențează coagularea pot necesita un plan individual înaintea recoltării. Nu le întrerupe din proprie inițiativă; indicațiile se stabilesc medical, cântărind inclusiv riscurile opririi lor. [sursa: CIRSE Clinical Practice Manual, Cardiovascular and Interventional Radiology, 2021]

Prin urmare, o leziune aparent ușor de observat pe raport nu este automat simplu de biopsiat. Întrebarea utilă este: „Ce face această țintă potrivită pentru mine?”. Răspunsul trebuie să includă atât informația așteptată din probă, cât și motivele pentru care abordul este acceptabil în situația ta.

Nu contează doar dacă acul poate ajunge la leziune, ci și ce structuri se află imediat dincolo de ea. La planificare, iau în calcul spațiul necesar recoltării, astfel încât acul de biopsie să nu ajungă într-un vas sau într-o altă structură importantă.

De exemplu, o leziune din partea anterioară a mediastinului - zona dintre plămâni - poate fi foarte bine vizibilă la CT, dar dificil de abordat: sternul poate limita accesul din față, plămânii pe cel din lateral, iar vasele mari pot fi în imediata vecinătate.

Vizibilitatea bună nu înseamnă automat un traseu sigur. Dacă există o altă leziune care poate oferi informația necesară cu riscuri mai reduse, aceasta poate fi o țintă mai potrivită.

4. Cum se alege între ghidajul ecografic și CT?

Ghidajul imagistic permite localizarea zonei și orientarea acului. Ecografia poate urmări deplasarea acestuia în timp real, atunci când leziunea este vizibilă și accesibilă prin această metodă. CT-ul poate ghida recoltarea din zone profunde și permite evaluarea raporturilor cu structurile din jur.

Metoda se alege pentru localizarea concretă, nu după ideea că una ar fi întotdeauna superioară celeilalte. Uneori este necesară o altă cale de recoltare, inclusiv chirurgicală. [sursa: General Biopsy, RadiologyInfo.org — ACR/RSNA, 2024]

Pentru pacient, întrebarea relevantă este: „Prin ce metodă se vede suficient de bine ținta și se poate ghida recoltarea?”. Faptul că formațiunea a fost descoperită la RMN nu stabilește, singur, metoda prin care se va efectua biopsia.

5. Ce înseamnă o probă utilă pentru diagnostic și tratament?

În anumite cazuri oncologice, proba este necesară atât pentru diagnostic, cât și pentru teste care pot orienta tratamentul. Acestea pot căuta biomarkeri: caracteristici ale celulelor tumorale, precum modificări ale unor gene sau proteine.

Pentru asemenea analize este nevoie de material tumoral suficient. Testarea nu este indicată identic pentru fiecare pacient și nici nu garantează identificarea unui tratament potrivit. În plus, caracteristicile tumorii se pot modifica în timp, astfel încât echipa medicală poate discuta necesitatea unei noi probe. [sursa: Biomarker Testing for Cancer Treatment, National Cancer Institute, 2021]

De aceea, înaintea biopsiei contează să fie cunoscut scopul analizelor. Acul ajuns în leziune și obținerea unui diagnostic sunt etape diferite. Uneori materialul recoltat nu lămurește suficient problema. Situația este explicată în articolul despre rezultatul neconcludent la biopsie.

Înainte de biopsie, mă interesează dacă sunt necesare și teste suplimentare pentru alegerea tratamentului, deoarece acestea pot necesita mai mult țesut tumoral. Nu contează doar cantitatea recoltată, ci și calitatea probei și modul în care va fi prelucrată.

Este important să știu și dacă a existat o biopsie anterioară neconcludentă. Analizez rezultatul și, pe cât posibil, motivul pentru care proba nu a oferit informațiile necesare. Uneori trebuie aleasă o altă zonă din aceeași leziune, o altă leziune sau o altă metodă de recoltare.

Discuția cu anatomopatologul poate influența această alegere. De exemplu, în cazul metastazelor osoase osteosclerotice - în care osul devine mai dens - prelucrarea probei poate limita anumite teste moleculare. Dacă sunt necesare asemenea teste, contează să verificăm dinainte dacă proba aleasă va fi potrivită pentru ele.

6. Ce poți întreba înaintea procedurii?

Nu trebuie să alegi singur formațiunea care va fi biopsiată. Poți însă cere o explicație clară despre plan:

• De ce a fost aleasă această leziune?

• Ce trebuie să lămurească analiza probei?

• Ce riscuri și alternative există în cazul meu?

• Ce urmează dacă rezultatul nu oferă suficiente informații?

Pune la dispoziția echipei imaginile și rapoartele relevante, rezultatele biopsiilor anterioare și informațiile despre tratamente. Acestea ajută discuția despre scopul recoltării și pașii care urmează.

O reevaluare radiologică poate avea un rol atunci când există o întrebare nerezolvată despre imagini, dar nu este obligatorie înaintea fiecărei biopsii și nu trebuie să întârzie nejustificat o procedură indicată.

Pentru a înțelege mai bine această parte a activității Dr. Andrei Neagu, poți consulta pagina despre biopsii și proceduri ghidate imagistic.

De asemenea, te invit să parcurgi și pagina dedicată serviciului de second opinion oncologic, în situația în care îți este necesară o astfel de investigație.